MASAJUL TERAPEUTIC

Este acel tip de masaj, apanaj al specialiștilor cu pregătire medicală, care are ca scop ameliorarea unor condiţii patologice de la nivelul structurilor sistemului locomotor.

Structurile vizate sunt: muşchii, ţesuturile moi periarticulare, ligamentele, capsula articulară, tendoanele dar şi aderenţele fibroase, punctele de miogeloză şi totalitatea proceselor patologice.

Masajul terapeutic este o piesă importantă în recuperarea afecţiunilor care grevează ansamblul mio-artro-kinetic.

Execuţia corectă, eficientă și în siguranţă a unui masaj medical necesită din parte terapeutului cunoştinţe avansate de anatomie, fiziologie și patologie.

Pe lânga manevrele specifice masajului somatic clasic, masajul terapeutic are în arsenal şi o serie de tehnici speciale, strechinguri pasive şi active, mobilizări articulare şi chiar tehnici de facilitare neuro-proprioceptivă.

Cel mai frecvent tip de masaj terapeutic este cel adresat spatelui.

Spatele este zona cel mai greu încercată de sedentarism, posturile vicioase, ridicarea de greutăţi, absenţa exerciţiilor fizice şi evident de gravitaţie.

Statistic, 90% dintre membrii speciei umane, vor experimenta în cursul vieţii cel puţin un tip de durere de spate.

Soluţia ideală este combaterea factorilor favorizanţi, respectiv a celor enumeraţi mai sus. Tot statistic, acest lucru pare mai uşor de spus decât de făcut.

Şi aici intervine masajul terapeutic al spatelui: o serie de manipulări manuale ale muşchilor, tendoanelor, ligamentelor şi capsulelor articulare de la nivelul spatelui. Acest tip de masaj înglobează intervenţii asupra tuturor structurilor spatelui de la nivelul osului sacru până la articulaţia dintre craniu si coloana vertebrala cervicală.

Manevrele sunt executate cu presiune crescută, nu neaparat pe zonele dureroase (zona afectată nu coincide, de multe ori, cu cea dureroasă). Durerea în cursul masajului terapeutic nu este obligatorie, dar poate apărea în anumite zone, ea trebuie sa fie cel mult moderată, în cazul în care apare disconfortul, intensitatea trebuie sa scadă, motiv pentru care comunicarea între beneficiar si terapeut va fi permanentă.

O rutină de masaj terapeutic al spatelui durează circa 30 minute. Specialistii nu recomandă prelungirea unui masaj terapeutic mai mult de 40 minute, la cererea beneficiarului, sedinţa se poate completa cu alte tipuri de masaj (reflexoterapie, masaj de tonifiere al membrelor inferioare, etc.)

Efectele se vor simţi de la prima sedinţă, în primele zile este posibil ca, în unele zone sa apară redori sau durere, datorate mobilizării unor structuri contracturate sau intensificarii circulaţiei în zone în care era deficitară. Nu vă faceţi griji, este normal!

Pentru a fi realmente eficient, masajul terapeutic al spatelui trebuie efectuat cu regularitate, o dată pe săptămână cel puţin.

Ideal ar fi ca el să se iniţieze înainte de apariţia durerii (de cele mai multe ori dezechilibrele musculare de la nivelul spatelui preced cu luni sau ani apariţia durerii).

Contraindicatiile masajului terapeutic sunt cele ale masajului în general: cancerul de orice tip, infecţiile acute, fracturi/entorse/luxaţii ale zonei de masat, răni deschise, arsuri, micoze si eczeme, tromboflebita, criza hipertensivă, febra.

 

DRENAJUL LIMFATIC MANUAL

Este o terapie care necesită o specializare suplimentară a terapeutului şi se adresează sistemului limfatic.

Limfa este unul dintre lichidele circulante ale organismului uman, cu rol în transportul nutrienţilor, factorilor de reparare celulară, anticorpilor spre celule și a reziduurilor provenite din metabolismul celular spre venele în care se varsă.

Circuitul limfei în corpul uman este relativ lent în mod fiziologic.

Unele condiţii cum ar fi: sedentarismul, deshidratarea, deficitul valvular al venelor membrelor inferioare, celulita, obezitatea, contracturile musculare, obstacolele create de anumite intervenţii chirurgicale, boli sau traumatisme, pot încetini şi mai mult viteza de deplasare a limfei.

Rezultatul: pe de o parte limfa îşi va diminua rolul de transportor, pe de alta parte va stagna şi se vor instala limfedemele (umflarea anumitor zone, în care limfa staţionează).

Este important de ştiut ca orice tip de masaj creşte circulaţia limfatică de circa 20 de ori (dovada este efectul diuretic al masajului).

O şedintă de drenaj limfatic, corect executat, poate augmenta circulaţia limfatica de 50 de ori.

Drenajul limfatic manual este indicat în multe situaţii, cele mai importante fiind:

• ameliorarea şi profilaxia retenţiei de apă în ţesuturi (edeme)

• refacerea statusului imun

• revitalizarea organismului după condiţii debilitante

• menţinerea sau recuperarea stării de bine general

• adjuvant în rutinele care vizează scăderea în greutate (alaturi de dietă, exerciţii fizice si consumul ideal de apă)

• la debutul unei serii de tratamente corporale

• după liposuctie chirurgicală

• după mastectomie

O sedinţă durează circa 60 minute, foloseşte manevre specifice, nu este dureros sau neplăcut.

În perioada în care o persoană beneficiaza de acest tip de masaj, consumul zilnic de apă trebuie să atingă cel puţin 2 litri pe zi (obicei recomandat oricărui adult sănătos, pe tot parcursul vieţii)!

Contraindicaţii ale drenajului limfatic: cancerul de orice tip, infecţiile acute, fracturi/entorse/luxaţii ale zonei de masat, răni deschise, arsuri, micoze si eczeme, tromboflebita, criza hipertensivă, febra.

 

REFLEXOTERAPIA

Principiul de bază al reflexoterapiei îl constituie manipularea prin presoterapie a zonelor reflexe existente pe suprafaţa  corpului, care corespund unor organe, structuri şi sisteme aflate la distanţă. Zone reflexe există, se pare, la nivelul mâinilor, picioarelor, lobilor urechii, etc.

Zona cel mai uşor de abordat, cea mai cartografiată şi cel mai frecvent utilizată este la nivelul tălpii şi feţei dorsale a piciorului.

Funcţionarea defectuoasă a unui anumit organ sau sistem, se reflectă prin acumularea de săruri cristaline provenite din metabolismul deficitar, in zonele reflexe corespondente.

Aşadar reflexologia (disciplina care se ocupă cu studiul zonelor reflexe) are doua componente: reflexodiagnosticul, respectiv identificarea zonelor cu probleme si reflexoterapia, respectiv tratarea problemelor identificate.

O şedintă de reflexoterapie are următoarea structură:

• încălzirea zonei prin manevre introductive de masaj la nivelul piciorului si gambei

• presiuni, alunecări, rotaţii cu unul sau mai multe degete pe zonele vizate

• relaxarea şi mobilizări de final.

Presiunile efectuate în cadrul tratamentului sunt de nivel mediu spre înalt, pot fi resimţite ca dureroase dar nu vor fi traumatizante.

În timp, pe măsura ce zonele reflexe se eliberează de depuneri, şedinta va deveni plăcută si relaxantă.

De reţinut este ca reflexoterapia nu are reacţii adverse, principiul de bază fiind reechilibrarea funcţiei organului, glandei sau sistemului vizat şi nu creşterea sau diminuarea funcţiei respective.

O analogie foarte sugestivă este cea cu o balanţă dezechilibrată, reflexoterapia nu adaugă greutăţi de-o parte sau de alta, ci le redistribuie pentru a ajunge într-un echilibru perfect.

Totuşi există o serie de contraindicaţii, plecând de la principiul „primum non nocere”.

O primă contraindicaţie este patologia piciorului şi gambei: rănile, de orice cauză, entorsele, luxaţiile şi fracturile, micozele piciorului, tromboflebita şi sindroamele varicoase severe.

O alta, deşi relativă, este cancerul. În cazul cancerului este nevoie de acordul medicului curant.

O şedintă poate dura 30 sau 60 de minute în funcţie de obiectivul vizat.

Într-o sedinta se pot aborda un numar limitat de zone, de obicei reflexoterapia se recomandă în cure care grupează 10 ședinte, 1-2 pe săptămână şi apoi 1 şedinţă de întreţinere lunar.

Deasemenea, reflexoterapia poate fi utilizată complementar altor tipuri de masaj: masajul terapuetic al spatelui, etc.